Karl Heinrich Wagger - “Mein Stock”
Das Boese, das wir tun, wird man uns vielleicht verzeihen. Aber unverzeiht bleibt das Gut, dar wir nicht getan haben.
Das Boese, das wir tun, wird man uns vielleicht verzeihen. Aber unverzeiht bleibt das Gut, dar wir nicht getan haben.
Banii reprezinta desigur o putere absoluta, despotica, dar in acelasi timp si suprema egalitate, caci au darul de a nivela orice inegalitate si in aceasta consta in primul rand forta lor.
O data ce-ai iubit pe cineva, dragostea ramane. Caci dragostea-i atat de rara, atat de greu de intalnit.
La flatterie n’emane jamais des gandes ames, elle est l’apanage des petits esprits, qui reusissent a se rapetisser encore pour mieux entrer dans la sphere vitale de la personne autour de laquelle ils gravitent.
Dans la vie morale, aussi bien que dans la vie physique, il existe une aspiration et un respiration; l’ame a besoin d’absorber les sentiments d’une autre ame, de se les assimiler pour les lui restituer plus riches.
Il avait recu l’epouvantable education de ce monde ou, dans une soiree, il se commet en pensees, en paroles, plus de crimes wue la justice n’en punit aux cours d’assises…”
… un roman e ca o oglinda purtata de-a lungul unui drum batut de multa lume. El va rasfrange in ochi cand seninul cerului albastru, cand noroiul mocirlelor din cale.
In viata risipitorilor, “astazi” e un infumurat si jumatate, iar “maine” e un las si jumatate care se sperie de curajul predecesorului sau.
Era in adevar o figura tipica de german: multa siretenie si multa simplitate, prostie si curaj, cunostinte care produc plictiseala, o experienta care devine inutila in fata unui fleac, abuz de bere si de tutun, dar pentru sublinia toate aceste antiteze, o scanteiere diabolica in ochii albastri si obositi.