Adesea mi-am luat ramas-bun de la viata. Imi ziceam intru inima mea: firea e pecetluita. Ce sa mai cauti in ea? Pentru tine nu e loc: desparte-te de toate, fa o cruce pe ce ai fost si una si mai mare pe ce-ai fi putut sa fii, tranteste-ti trupul de pamant, sfasaie-ti vestmintele si fostele credinte, smulge-ti parul dintr-o galvatana asasina de sperante si, cu brate crancene deznodand incheieturile suprima pomenirea intamplarii tale.
Emil Cioran – “Indreptar patimas”
Am slujit in viata la mai multi stapani si din fiece clipa mi-am facut chip cioplit. De-ar sti lucrurile stinse cat le-am iubit, ar capata un suflet numai sa ma planga. Nimic din ale lumii n-am defaimat prin nepasare. Si astfel am lunecat infrigurat si trudnic pe nimicul ei.
Emil Cioran – “Indreptar patimas”
Sa te gandesti spre ce vei fi? Regretele tale n-au viitor. Si nici un viitor nu-i al tau. In timp nu mai loc, in timp zace groaza.
Ioan Slavici – “Mara”
Au in lumea asta toate lucrurile cate un “pentru ca”; iubirea e din alta lume si se iveste din senin, fara ca sa stii de ce, se da pe fata fara sa stii cum si te duce, fara sa stii unde.
Ioan Slavici – “Mara”
Omul vede cu ochii, aude cu urechile, da cu socoteala si te scoate in cele din urma cum esti, orisicat te-ai sili s apari altfel.
Cesare Pavese – “Meseria de a trai”
Pentru acei indivizi de moda veche care nu sunt pe deplin convinsi ca Dumnezeu nu exista, dar care, desi nu le pasa de El, Il simt mereu in sinea lor, a injura e o treaba dintre cele mai placute. Pe om il apuca un acces de astma si injura cu manie si incapatanare, cu intentia speciala de a-L jigni pe acest eventual Dumnezeu. Si se gandeste ca, la urma urmelor, daca exista, orice injuratura este o lovitura de ciocan in cuiele de pe cruce si o NEPLACERE pricinuita lui Dumnezeu. Dumnezeu se va razbuna – acesta e sistemul lui – va face pe dracu’ in patru, va lasa sa cada tot felul de nenorociri asupra pacatosului, il va trimite in infern, dar chiar de va intoarce lumea pe dos, nimeni nu-L va face sa uite neplacerea pe care a suferit-o, lovituirle de ciocan pe care le-a incasat. NIMENI! E o strasnica consolare. Si asta arata limpede ca, in definitiv, acest Dumnezeu n-a prevazut chiar totul. Ganditi-va; El e stapanul absolut, tiranul, totul; omul e un rahat, un nimic si, cu toate astea, omul are posibilitatea sa-L manie si sa-L nemultumeasca si sa-I tulbure cat de cat fericita Lui existenta. Asta este intr-adevar “le meilleur temoignage que nous puissions donner de notre dignite”. Cum de n-a facut Baudelaire o poezie din asta?
William Shakespeare – “The Two Gentlemen of Verona”
That man that hath a tongue, I say, is no man, / If with his tongue he cannot win a woman.
