Luigi Pirandello – „Unul niciunul o suta de mii”

Nu e alteceva decat asta, o inscriptie funerara, un nume. Li se potriveste mortilor. Cui a terminat. Eu sunt viu si nu termin. Viata nu se termina, Si nu are habar de nume, viata. Copacul acesta, suflu tremurator de frunze noi. Sunt copacul acesta. Copac, nor; maine carte sau vant: cartea pe care o citesc, vantul pe care il sorb. Raspindit in afara, vagabond.

The URI to TrackBack this entry is: https://citatecitite.wordpress.com/2009/04/12/luigi-pirandello-unul-niciunul-o-suta-de-mii-2/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: